Cele 3 părți:
☼ Descântec pentru trauma istorică
☼ Furia care mă va vindeca
☼ Sămânța Vrăjitoarei

imaginează noi ritualuri și descântece inspirate de practica vrăjitoarei Mihaela Mincă și a fiicelor ei, adaptate și rescrise de Mihaela Drăgan într-un scenariu vizual futurist.

Mihaela Drăgan este interesată de inventarea unui nou limbaj ritualic care să aibă puterea de a vindeca și împuternici comunitățile rome de aceea updatează miturile și vechile descântece ale vrăjitoarelor rome și le îmbină cu poezia unui discurs antirasist modern, punând în centrul narațiunii figura Tehnovrăjitoarei ca lideră a unui viitor utopic în care în sfârșit, ciclul istoric al opresiunilor împotriva romilor atinge un sfârșit apocaliptic.
Artista folosește o serie de referințe istorice și mitologii rome ca puncte de plecare pentru a investiga și compara dimensiunea ritualică a performance-ului artistic cu ritualurile performate zilnic de vrăjitoare în munca pentru clienții lor. În același timp este interesată de un schimb natural între practica sa artistică și practicile vrăjitoarelor rome de aceea lucrează cu acestea ca performere ale noilor ritualuri de vindecare, cu scopul ca vrăjitoarele să le aproprieze și să le folosească mai departe pentru romi.
Prezentă pe tot parcursul instalației video este imaginea părului lung al vrăjitoarelor care este folosită nu ca o metaforă a feminității ci ca o metaforă a unui teritoriu utopic în care romii sunt apărați de opresiuni, un loc în care pot trăi fericiți și în demnitate. Părul care este adesea folosit în cele mai puternice vrăji ale femeilor rome devine un spațiu sigur pentru a păstra memoria colectivă, cât și expresia luptei femeilor rome care plantează semințele viitorului pentru întreaga lor comunitate.