Urc scările
care împart tărâmurile
Între noi și ei.

Lumina nu merge,
și-n ciuda opresivei bătăi a soarelui, de dincolo de ziduri,
sunt luată-n brațe de neantul igrasios și întunecat
care mă recunoaște ca pe una de-ale lui.

Gazda care mă salută,
îmi arată unde-i ceaiul,
unde pot să fac duș,
și-mi dă o foaie laminată cu reguli și cu sfaturi,
din care, unul, pe neștiute,
m-așază printre infractori.

Atenție la hoți de buzunare și la Gypsies-
Cuvinte scrise chiar lângă numele sendvișeriei preferate a gazdei
subtil memento care-mi aduce aminte
că sunt Străină,
chiar și printre vivacii turiști americani
arși de soare și înarmați cu borsete.
Înghesuiala formează un șarpe monstruos
pe străzile înguste ale unui oraș care mie nu-mi spune BUN VENIT
un șarpe unduit printre vestigii sfărâmate
și buticuri cu ciocolată.
în inima unui strălucitor,
efervescent nimic.