Spectacolul ROMACEN – Vremea Vrăjitoarei marcheză nașterea unui nou curent artistic – Roma Futurism, care sperăm să fie preluat de cât mai mulți artiști și artiste rome cu scopul de a ne muta la următorul nivel, în care putem să ne imaginăm un viitor în care oprim ciclul istoric al opresiunilor împotriva noastră. Roma Futurism revendică figura vrăjitoarei rome, atât de streotipizată în imaginarul colectiv, iar vrăjitoria devine răspunsul nostru artistic și politic la inegalitățile sociale și la injustițiile lumii în care trăim. (Mihaela Drăgan, 2019)
I- Noi suntem vrăjitoarele. Avem puteri tehno-magice. Reflectăm asupra prezentului. Prelucrăm trecutul. Fabricăm viitorul. Suntem din ce în ce mai puternice.
II- Știm că trecutul crează prezentul, iar ura față de noi și poporul nostru e din trecut, de demult din trecut. În fața opresiunii istorice venim cu o propunere. Chestionează-ți antropocentrismul. Fă cunoștință cu Omul Nou, omul hyperempatic, omul cu conștiință feministă anti-rasistă – o metaforă care reformulează în mod radical monstruosul uber-mensch al secolului trecut.
III- Facem parte din societatea Phenjalipen și împreună deținem secretele noii tehnologii. Deconstruim și hack-uim sistemele de operare ale patriarhatului și ale rasismului eurocentrist. Reinventăm evenimentele traumatice din trecutul poporului nostru rom pentru a ne reda demnitatea și a ne alina traumele transgeneraționale – ne facem singure dreptate.
IV- Credem că salvarea vine din contopirea cu tehnologia. Ne re-apropriem tehnologia. Știm să folosim Tarotul algoritmic. Tehno-clarvederea. Cyber-blestemul. Interfața rom-mașină nu mai este doar o utopie pentru noi. Suntem tehno-vrăjitoarele și suntem post-umane.
V- Avem o viziune emancipatoare. Puse față în față cu prezentul apocaliptic, venim cu un răspuns pe măsura furiei și a puterii noastre eliberatoare: Romacen. Ne revendicăm prin tehno-vrăjitorie un spațiu unde ne putem trăi viața așa cum ne dorim. Dacă prezentul neo-fascist nu ne acomodează, ne găsim singure calea. Welcome avatars.
ECHIPA ARTISTICĂ
Text și concept: Mihaela Drăgan Cu: Ioana Costea, Mihaela Drăgan, Nicoleta Ghiță, Fatma Mohamed, Zita Moldovan, Anca Pitaru Scenografie virtuală: Cip Făcăeru Design interacțiuni digitale: Florin Dumitru Costume și afiș: Gabriella Spriridon Sound design: Flo Thamer Regia artistică: Tina Turnheim
Sexodrom deconstruiește tiparele teatrale clasice și chestionează printr-un discurs performativ cum structurile sociale și politice ne influențează viața privată. Când lumea e o scenă în care retorica nesiguranței și a fricii ne modelează din ce în ce mai mult privirea asupra vieții, venim cu o contrapropunere: aceea de a ne celebra senzualitatea și apartenența la comunitatea queer si minoritatea romă.
Privește Sexodrom ca pe o răzvrătire. De a aduce în spațiul public povești private și narațiuni intime. De a-ți spune istoria cu voce tare atunci când nimeni nu vrea să o audă.
Gândește-te la Sexodrom ca la o declarație politică de dragoste. De a ne spune unele altora că viețile noastre și sexualitatea noastră pot fi o călătorie plăcută, dar mai ales sigură, oricine am fi, orice vârstă am avea, orice gen, orientare sexuală, din orice mediu social sau profesional am veni.
Uită-te la Sexodrom ca la o invitație către o mare demascare. Care sunt poveștile #metoo din România despre care nu afli niciodată nimic, despre care nu ajungi să citești pe internet? E momentul ca acestea să fie spuse asumat și fără ocolișuri.
SEXODROM este o producție teatrală de grup realizată în urma atelierului de scriere dramatică „Politici în privat”, care și-a propus să exploreze împreună cu tineri și tinere artiste rome subiecte încă tabu în spațiul public românesc. Spectacolul „Sexodrom” contribuie totodată, împreună cu celelalte producții ale companiei de teatru Giuvlipen, la dezvoltarea unui Teatru Rom în Romania, prin creșterea repertoriului, creșterea vizibilității producțiilor teatrale realizate de actori romi și conectarea teatrului rom la publicul larg, prin abordarea de teme relevante pentru comunitatea romă și societatea românească în general. Spectacolul „Sexodrom” a avut premiera pe 7 și 8 mai 2019 la Centrul Național al Dansului București.
ECHIPA ARTISTICĂ
Text: Mihaela Drăgan, Antonella Lerca Duda, Nicoleta Ghiță, Zita Moldovan, Bety Pisică, Oana Rusu, Raj Alexandru Udrea Concept și regie: Bogdan Georgescu Scenografie: Irina Gâdiuţă Muzică: Alex Bălă Coregrafie: Paula Dunker
„Kali Traš/Frica Neagră” reconstituie un episod emblematic al istoriei recente a României, puțin cunoscut şi aproape uitat în conștiința noastră comună: Holocaustul romilor. Kali Traš (romani,Frica Neagră) este una dintre denumirile date de romi planului de exterminare etnică, inițiat de regimul fascist din cel de al doilea război mondial. Genocidul romilor a fost recunoscut în mod oficial în România abia în anul 2004.
Spectacolul este realizat în parteneriat cu Teatrul Evreiesc de Stat din București și este o producție bilingvă română – romani (traducere în română), adaptare liberă după romanul „Cu moartea-n ochi”, al scriitorului şi supraviețuitorului rom Valerică Stănescu.
Pornim pe urmele unei trupe rome de teatru ambulant din România anilor 1940, în timpul regimului Antonescu şi aflăm treptat ce întorsătură iau viețile celor patru protagonişti: Leanca, Şopârla, Franț şi Diloda, când află că vor fi deportați în Transnistria, în lagărele de la Bug, unde nu ştiu ce îi aşteaptă.
„În „Kali Traš” am folosit toate resursele noastre artistice, pasiunea dar și furia și durerea, pentru a reda o istorie atât de întunecată. Cu „Kali Traš” ne dorim mai mult decât o simplă prezentare a trecutului. Vrem un spectacol care să rămână în mințile și sufletul oamenilor, mult timp de acum încolo. Deşi dureros, facem acum un apel la memorie, pentru a răspunde la situațiile contemporane în lumina experiențelor trecute. Înlocuim amnezia confortabilă emoțional cu răspunsuri complexe din istoria noastră recentă.” (Mihaela Drăgan)
ECHIPA ARTISTICĂ
Distribuția: Zita Moldovan, Mihaela Drăgan, Claudiu Dumitru, Ninel Petrache, Mircea Dragoman Scenografia: Iulia Toma Mișcarea scenică: Paul Dunca, Ana Costea Dramaturgie: Mihaela Drăgan Text: Mihaela Drăgan, Mihai Lukács Regie colectivă
Pentru unele, corpul este propria identitate, pentru altele, corpul este un vehicul. Pentru unele, corpul este cel ce ne aduce la un numitor comun, pentru altele, corpul este tocmai ceea ce ne diferenţiază. Despre relaţia dintre o femeie şi corpul ei se vorbeşte ȋncă foarte puţin, deși reprezentările sale sunt peste tot în jurul nostru. Relația dintre femeie și corpul său este un subiect, cu atât mai tabu, cu cât coborâm anatomic mai jos şi sute de ani de practică a tăcerii consimţite l-au transformat ȋntr-un fel de teren minat. Relația pe care femeile rome o au cu corpul lor și modul în care acest lucru se reflectă în spațiul personal, al comunității sau al societății în general reprezintă un subiect ce este cu atât mai tabuizat, astfel că în spațiul cultural nu avem nicio reprezentare culturală a acesteia.
„Corp Urban” ficţionalizează poveştile a patru femei de etnie romă şi investighează relaţia dintre acestea şi propriul corp, printr-o lentilă personală, dar şi ȋn context social: corpul ca mijloc de producţie, corpul ca proprietate, corpul ca un leagăn al maternităţii; corpul sănătos, corpul bolnav, corpul ruşinos, corpul fizic ca oglindă a vieţii sociale şi ca unică posesie personală. Facem o incursiune ȋn universul marginalilor, explorând zonele gri ale moralei şi ale societăţii şi deschidem spre dezbatere subiectul controversat al drepturilor sexuale şi reproductive, ȋntr-un spectacol muzical, tandru, asumat şi curajos, despre corp, sexualitate, supravieţuire şi identitate, ȋn România secolulului 21.
ECHIPA ARTISTICĂ
Distribuția: Mihaela Drăgan, Zita Moldovan Muzica: Ardeja Fraga Text și regie: Catinca Drăgănescu Mișcare scenică: Paula Dunker
Spectacolul „Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa?” urmăreşte povestea unei fete rome de 17 ani din Harghita, care este găsită spânzurată în şura casei părinteşti. Pe tot parcursul piesei aflăm versiunile mai multor personaje, asupra vieții și morții Szomnei. Părinții, profesoara, procuroarea, Bulibașa, două consătene, Ildiko Magyari și Ibolya Grancsa, o bătrână, o jurnalistă senzaționalistă sau preotul din sat, toți încearcă să descifreze tragica poveste, avansând câte o explicație despre moartea fetei. Declarațiile lor par toate adevărate, dar se contrazic totuși între ele. Toată lumea pledează „nevinovat”, deşi toţi trăiesc cu sentimentul vinovăţiei.
Cu cât avansăm în piesă, cu atât misterul se adâncește. De ce acest gest de la o fată care, în ochii tuturor, părea fericită? De ce Szomna, o fată foarte religioasă, a ales să contrazică prin gestul său ultim, credințele care au ghidat-o pe parcursul vieții? Care este adevărata semnificaţie a mesajului lăsat scrâjelit pe peretele camerei, înainte să moară? În spatele tuturor acestor întrebări și a altora care se ridică pe toată lungimea piesei, sunt introduse, sub formă critică, mai multe teme, care schițează o responsabilitate colectivă pentru gestul Szomnei Grancsa, responsabilitate ce se răsfrânge asupra întregii societăți: rasismul, sărăcia, depresia și sinuciderea la adolescenți, închiderea comunităților tradiționale de romi, superficialiatea și senzaționalismul presei.
ECHIPA ARTISTICĂ
Distribuţie: Liana Ceterchi, Mihaela Drăgan, Zita Moldovan Muzică live: Elena Albu Scenografia: Elena Dobîndă Regie colectivă
Într-o atmosferă efervescentă, de talk-show televizat, participăm la dialogul fictiv al celor mai notorii trei nume din istoria comunismului românesc: Gheorghe Gheorghiu Dej, Ana Pauker și Nicolae Ceaușescu. Ocazie unică în studioul emisiunii de analiză politică „Cultul personalității“ să cunoaștem punctele de vedere ale celor trei lideri români controversați, despre o perioadă istorică esențială, însă aproape uitată: comunismul post-belic al anilor ‘50.
Pe fondul unei acute lipse de reprezentare istorică a acestei perioade – a cărei amintire ne situează mai degrabă pe un teren de speculație afectivă, decât în spatial adevărurilor obiective – spectacolul își propune să genereze o discuție mai largă despre relații de putere, cultul personalității, raportul dintre femei și bărbați în structurile de partid, anti-semitism și cosmopolitism.
„Istoria recentă a fost mereu un subiect greu: oare putem privi detașați o perioadă pe care o cunoaștem foarte bine sau despre care avem păreri foarte clare? Când istoria este oficial făcută de mase, cum pot obține personalitățile proeminente o influență hotărâtoare asupra desfășurării procesului istoric?” (Mihai Lukács)
ECHIPA ARTISTICĂ
Distribuția: Oana Rusu, Andrei Șerban, Raj Alexandru Udrea Scenariu și regie: Mihai Lukács Scenografia: Iulia Toma Sound design: Rek Abu Video art: Claudiu Cobilanschi Compoziție muzicală: Nicky Stevens
„Gadjo Dildo” spune trei povești pe care probabil nu le-am mai auzit. Fiecare personaj are o traiectorie specială. Trei femei rome sunt angajate la Gypsy Experience, un număr de cabaret cu tematică exotică.
Vanessa are o frumusețe aparte. E cântăreață. Devine celebră. Și într-o zi face o declarație publică, ce-i va schimba viața. Recunoaște în fața tuturor că este romă și cariera sa are de suferit. Stela, o fostă smardoaică, după un eșec în dragoste, încearcă să aibă o nouă relație cu o femeie. Se îndrăgostește și mărturisește: să fii romă și lesbiană poate fi greu de acceptat și poate scandaliza o lume întreagă. Sidonia e romantică și autoreflexivă. Iubește și e iubită la rândul ei. Povestea ei este despre cum prejudecățile celor din jur te pot face să-ți renegi identitatea și cultura. Încă din copilărie încearcă să uite că este romă, dar este pusă într-o situație aparent fără ieșire când se îndrăgostește de un bărbat rom.
Spectacolul ia o întorsătură neașteptată, când clișeele despre femeile rome sunt dezvăluite, analizate și ridiculizate.
ECHIPA ARTISTICĂ
Distribuţia: Mihaela Drăgan, Raisa Mihai, Zita Moldovan, Paul Dunca Regia: Regie colectivă Muzica: Ion din Dorobanţi Coregrafia: Paula Dunker
„albastru/portocaliu” este o reinterpretare locală a piesei „Blue/ Orange” de Joe Penhall și își propune să exploreze o zonă aproape invizibilă în societatea noastră, în discursul public general sau în reprezentările sale artistice – cea a experienței în secția de psihiatrie a unei femei de etnie romă. Spectacolul aduce la suprafață problematici intense ca destinul unui pacient internat la spitalul de boli nervoase, metehnele sistemului medical din România, discriminarea etnică în spitalele publice sau stigma socială față de bolile mintale, în particular asupra schizofreniei.
În versiunea românească, personajele piesei sunt plasate într-un centru de sănătate publică din Bucureștiul contemporan, iar dialogurile puternice, uneori la limita tragi-comicului, dintre cei trei protagoniști descriu dificultățile și de multe ori absurdul situației descrise.
Ne scufundăm într-o lume greu accesibilă, a dublei experiențe a Gildei, o tânără femeie de etnie romă, în calitate de pacient al secției de psihiatrie, de unde aflăm, încă de la început că vrea să plece, dar și izolarea pe care aceasta o trăiește și în afara cadrului instituționalizat al spitalului. Spectacolul „albastru/portocaliu” este o voce importantă de vizibilizare, prin mijloace artistice, a experiențelor ascunse, discriminatorii sau tabuizate.
„Este un spectacol în oglindă. Avem senzația că suntem întregi doar când ne vedem reflecția în ceilalți. Eu sunt român pentru că știu că nu sunt rom, eu sunt heterosexual pentru că știu că nu sunt gay, sunt creștin pentru că nu sunt musulman, sunt bogat pentru că nu sunt sărac. Dar în această privire către celălalt există și multă dorință și un surplus de real, o gaură făcută chiar în centrul sistemului nostru simbolic.“ (Mihai Lukács)
ECHIPA ARTISTICĂ
Distribuție: Zita Moldovan, Claudiu Dumitru și Andrei Șerban/ Iulian Gliță. Muzica live: Poetrip Scenografie: Laurențiu Ridichie Regie: Mihai Lukács
Poveştile a patru femei rome se îmbină cu muzica tradiţională romani într-un spectacol de teatru documentar a cărui temă principală este căsătoria timpurie și alternativele pe care fetele/ femeile din comunitățile rome tradiționale încearcă să le găsească împotriva acestei presiuni sociale existente în multe familii sau comunități rome.
Cele patru femei rostesc: „Del Duma, vorbeşte-le despre mine”! Despre adevărul căsătoriei timpurii, despre ce înseamnă apartenenţa la o comunitate tradiţională şi despre ce se întâmplă când nu te mai regăseşti acolo. Despre aşa-zisul „exotism” al femeii rome, despre stereotipuri care ne amintesc că acceptarea şi diversitatea sunt încă departe de realitatea societății contemporane.
Mesajul lor ajunge mai departe. Patru poveşti de viaţă emoţionante, triste şi vesele în acelaşi timp.
„Ca să nu mă mărit, m-am pocăit. Părinţii mei îmi spuneau că e vremea, că toate fetele se mărită la vârsta mea, dar eu nu mă simţeam pregătită la 13 ani să devin soţie şi nici mamă!”
„Mi-a dăruit un C.D. cu albumul lui, pe care mi-a scris: „the best two days of my life, big kiss for my future wife”. Când am ajuns în Olanda am aflat că el era dealer de marijuana. Acolo mi se spunea „romanian gypsy girl”. Toţi erau curioşi să afle lucruri despre mine, despre familia mea gypsy de parcă eram exponat de muzeu.”
„Da, sunt ţigancă dar nu privi tu partea rea, uită-te la mine cum sunt şi judecă-mă după persoana mea.”
ECHIPA ARTISTICĂ
Interpretare, text: Mihaela Drăgan Muzica live: Radu Captari Regia: Liana Ceterchi
„Harneală” – înseamnă conform DEX: 1. ironie, batjocură; glumă proastă 2. (deț.) simularea îmbolnăvirii în vederea sustragerii de la îndeplinirea unei sarcini.
Avocați, mafie imobiliară, executori, jandarmi, primari, secretare, speculanți afectivi, artiști oportuniști – toți sunt călare pe casele din zona bucureșteană de maxim interes imobiliar, Rahova Uranus, de unde au fost și urmează să fie evacuați sute de oameni. Femeile evacuate și copiii lor, împreună cu Mihaela Drăgan, disecă pas cu pas procesul de pierdere a acoperișului de deasupra capului și afacerea profitabilă a distrugerii unei comunități.
Zona Rahova-Uranus este vizată de dezvoltatorii imobiliari datorită amplasamentului central. Situația evacuărilor forțate este însă un fenomen prezent în toate cartierele și sectoarele din București și în toate orașele din țară. Evacuații prinși în procesul de curățire de săraci și romi a centrelor orașelor, alături de activiști, se solidarizează și protestează pentru a-și face disperarea auzită de cei care au obligația să respecte dreptul la adăpost și la viață, indiferent de etnie sau statut social.
Spectacolul este o producție independentă produsă în colaborare cu La Bomba Studios, Rahova – Uranus și tranzit.ro/București
ECHIPA ARTISTICĂ
Coordonatori: Mihaela Drăgan și Mihai Lukács Distribuția: Mihaela Drăgan, Gabriela Dumitru, Marian Dumitru, Claudiu Eremia, Cristina Eremia, Alexandrina Fieraru, Andreea Fieraru, Cornelia Ioniță, Marian Ioniță, Mihai Lukács