Eu sunt actrița principală

Emisiune online

Animație de Ioana Trușcă și Ana Banu.

Moderatoare: Zita Moldovan & Mihaela Drăgan

De clișee și tipare învechite ne-am săturat! De portretizări eronate, rasiste și senzaționaliste ale romilor ne-am săturat! Retoricile denigratoare, construcția discursivă a rasismului anti-rom și lipsa unui răspuns critic, antirasist angajat împotriva prejudecăților din media și cultura populară ne-au ajuns!
Și ne-am hotărât: vă invităm pe platourile virtuale de filmare, la o emisiune online ce face ce nicio altă emisiune TV nu face: vorbește despre comunitatea romă dintr-o perspectivă de auto-reprezentare antirasistă, queer și feministă și crează un spațiu de exprimare pentru perspectiva romă prin implicarea specialiștilor romi în dezbateri despre propria identitate și istorie.
„Eu sunt actrița principală” este o emisiune online de tip talk-show, necenzurată, prin care vom crea conținut despre arta și cultura romă care are forța de a ne reprezenta și de a inspira. Temele abordate în fiecare episod vor fi expuse fără menajamente și fără excepții. De data asta regula e simplă: noi vorbim, iar voi vă luați notițe.

Sezonul 1:


Împreună cu invitatele noastre, Dr. Magda Matache, cercetătoare și instructor la Universitatea Harvard, și Andrei Șerban, actor rom, dramaturg, trainer și regizor, vorbim despre rolul mass-mediei și al artei în crearea prejudecăților și despre vizibilitatea romilor în discursul media, dar și despre reprezentarea stereotipică din artă, teatru și film, despre proiectul unui teatru rom și oportunitatea auto-reprezentării persoanelor rome în aceste domenii.

Dr. Margareta (Magda) Matache este cercetatoare, instructor la Harvard și directoarea Programului de Studii Rome din cadrul Centrului François-Xavier Bagnoud (FXB) pentru Sănătate și Drepturile Omului, Universitatea Harvard. Cercetarea și cursurile ei se concentrează asupra istoriei și manifestărilor rasismului anti-romi, precum și asupra istoriei globale a rasei și a rasismului. Între 2005 și 2012, a fost directoarea executivă al Romani CRISS, o organizație care apără drepturile romilor. În 2012, a obținut o bursă postdoctorală la Harvard, unde a fondat Programul de Studii Rome.
În 2017, a coeditat volumul „Realizing Roma Rights”, o investigație a rasismului anti-romi în Europa. În 2021 este coeditoare a volumului „Time for Reparations” (2021), unde explorează problema justiției reparatorii în diferite contexte istorice și geografice și disciplinele academice.

Andrei Șerban este actor, dramaturg, trainer și regizor de teatru de etnie romă. A absolvit în anul 2007 Facultatea de Teatru, secția Actorie în cadrul U.N.A.T.C București. Din 2007 este colaborator al Asociației O2G în cadrul mai multor proiecte cu tematici antirasiste, feministe și decoloniale. Este unul dintre fondatorx Macaz – Bar Teatru Coop., spațiu ce a contribuit la coagularea mişcării de teatru politic la nivel local și național. A regizat spectacolele: „Big Baby”, „Muzeul Subiectiv al Locuirii” și „Vi me som rom/ Și eu sunt rom”. În 2019 este rezident în cadrul proiectului Culese din Telciu unde scrie scenariul de teatru „Povestea Gaborilor din Telciu”.


Sănătatea mintală a romilor și romelor este importantă! De aceea, în cel de-al doilea episod al emisiunii vorbim despre un subiect care merită toată atenția noastră: trauma trangenerațională a romilor, transmisă genetic de către strămoșii noștri, victime ale unei istorii de sclavie și de genocid.

Este necesar să vorbim și despre cum ne afectează la nivel emoțional rasismul instituțional, violența sistemică sau brutalitatea poliției împotriva comunităților noastre rome. Foarte puțin se discută la nivel public despre cum evacuările forțate, sărăcia, lipsa accesului la educație, stigmatizarea de la locul de muncă, discriminarea multiplă au un impact negativ asupra bunăstării, stimei de sine și percepției asupra propriei identități rome.

Cum putem lupta împotriva acestor limitări care duc la o sănătate mintală precară, la depresie, anxietate și altele?
Care sunt consecințele rasismului asupra sănătății mintale?
Cum putem crea împreună un spațiu rom al vindecării colective, în care să ne putem exprima compasiunea unii față de altele, un spațiu în care să ne simțim în sfârșit în siguranță, unde viețile și corpurile nu ne sunt amenințate?
Cum ne putem simți mândre de identitatea noastră romă?

Răspundem acestor întrebări și ridicăm și altele împreună cu invitatele noastre, Nicoleta Stancu, psihoterapeută și Gya, artistă, solista formației Gypsy Casual. Vom crea un cadru de discuție, unde să propunem soluții de introspecție și vindecare pentru romi. Pentru că știm că o sănătate mintală bună ne poate îmbunătăți viața în mod semnificativ, vorbim pe bune despre ce înseamnă vindecare și găsirea unui echilibru între minte, corp și spirit. Și credem că acest drept ar trebui rezervat și romilor care nu își permit accesul la terapie! O asemenea discuție e cu atât mai importantă în perioada pandemiei, când comunitățile rome au fost cele mai vulnerabile, iar abuzurile lasă urme în mentalul nostru colectiv.
Valorificăm diversitatea în rândul comunității noastre și recunoaștem experiențele emoționale ale fiecărei persoane rome, în funcție de genul, clasa socială, orientarea sexuală, vârsta sau mediul din care provine. Ne imaginăm un viitor în care toate aceste identități diverse coexistă în pace și iubire în interiorul comunității noastre! Susținem dreptul persoanelor marginalizate social de a trăi o viață fericită și demnă!

Episodul 3 este special. Ne amintește ce mult ne place să mergem la petreceri, să dansăm, să ne bucurăm (abia așteptăm să scăpăm de pandemie!), dar și ce statut cultural au încă manelele, muzică produsă și performată în principal de persoane rome. Așa că ne întrebăm: este lumea artei autonomă? Este mediul cultural un spațiu al egalității de șanse, neideologizat sau, din contră, politica dictează (în continuare) ce anume este „acceptabil” ca produs cultural?

Multora ne place să credem că așa numitele „politici culturale negative”, care cenzurează producțiile culturale sunt de domeniul trecutului. Și totuși de ce, când are o așa mare popularitate, un gen muzical atât de vast ca maneaua nu este acceptat pe posturile de radio comerciale? Avem curajul să vorbim pe bune despre rasismul instituțional și prejudecățile nezdruncinate ale societății majoritare?
Cum se intersectează arta și politica, ce înseamnă apropriere culturală, de ce încă există prejudecata că manelele nu pot fi feministe și ce înseamnă recenta ascensiune a trapanelelor (un mix între trap și manea), vom dialoga cu invitatele noastre speciale: Prințesa de Aur, artistă, cunoscuta cântăreață de manele feministe, cu mesaje de împuternicire pentru femei și fete rome și Ioanida Costache, violonistă, cercetătoare și etno-muzicologă.

Ioanida Costache este violonistă și doctorandă în etno-muzicologie la Universitatea Stanford. Cercetarea sa explorează rasa și etnia, construirea identității, a traumei și istoriei, și cum acestea se intersectează în tradițiile muzicale orale rome. A primit burse de cercetare de la Comisia Fulbright, Centrul de Cercetare Avansată a Genocidului, din cadrul Fundației Shoah USC și la Centrul pentru Studii Avansate asupra Holocaustului Jack, Joseph și Morton Mandel de la Muzeul Holocaustului din SUA. Cercetările sale au fost publicate în Critical Romani Studies, Bridge Magazine, Decât o Revistă, Baricade ș.a..

Pe numele său real Loredana Elena Anghelache, Prințesa de Aur ne-a bucurat inimile cu vocea sa inconfundabilă. Cine n-a dansat niciodată pe „Uită-te la mine” sau pe „Te iubesc Mami”, să o caute acum… De-a lungul carierei sale a colaborat cu diverși artiști remarcabili: Florin Salam, Nicolae Guță, Mr. Juve, Șușanu și mulți alții.


Sclavia romilor în Țările Române a fost atestată prima dată în 1370 și a durat 500 de ani, până în 1843-1856.
A fost abolită acum 165 de ani, dar ce a lăsat ea în urmă?
Împreună cu invitatul nostru, sociologul Adrian Furtună, aducem în lumină fața mai puțin discutată a unei realități istorice contestată, puțin cunoscută și documentată. Ne întrebăm: ce lasă în urmă peste jumătate de mileniu de sclavie?În episodul 4 al emisiunii ne readucem aminte ziua de 20 februarie care marchează Ziua Abolirii Sclaviei Romilor în Țările Române și ne întrebăm cum se pot recupera, la nivel colectiv, peste 500 de ani de privare de libertate și ulterior încă aproape două secole lipsite de acțiuni reparatorii cu impact real în cadrul comunității rome.

Care sunt motivele pentru care o atât de mare perioadă istorică a fost consemnată fugitiv sau deloc în cărțile de istorie? Ce soluții avem la îndemână să ne răscumpărăm trauma unei istorii greu de îndurat? Ce s-a păstrat în memoria colectivă a comunității rome? Repercursiunile economice și psihologice ale sclaviei se resimt și astăzi?
Despre toate acestea cât și despre efectele pe termen lung ale marginalizării, violenței, stigmatizării, raporturilor de forță din societate, ale unei istorii de dependență socială și economică, le dezbatem în episodul 4.
Facem un exercițiu de imaginație și ne întrebăm cum ar fi arătat prezentul nostru fără evenimente istorice ca sclavia și mai ales, cum ar arăta viitorul ideal, în care ne-am vindeca rănile istorice, iar ciclul opresiunilor împotriva noastră se va rupe.

Adrian-Nicolae Furtună este sociolog, absolvent al programului de masterat Cercetare Sociologică Avansată. În prezent, doctorand în cadrul Institutului de Cercetare a Calității Vieții al Academiei Române cu o temă referitoare la memoria socială a robiei romilor. Din 2010 și până în prezent a publicat o serie de lucrări de istorie orală și articole științifice referitoare la robia romilor și la deportarea romilor în Transnistria, dintre care amintim: „Cultura romă între `bărci de carton`și realitate” (2015); „Romii din România și Holocaustul. Istorie, teorie, cultură” (2018); „Sclavia romilor în Țara Românească. Fragmente de istorie socială. Vânzări de copii/ donații. Căsătorii. Cereri de dezrobire” (2019).


La nivel internațional luna martie este considerată Luna Femeilor. O lună întreagă de celebrare a persoanelor care se definesc femei, fie că sunt personalități marcante sau femeile de lângă noi care ne inspiră în fiecare zi: prietene, surori, mame sau partenere.
Și ce ar fi celebrarea femeilor fără a sărbători arta și lupta lor pentru o lume mai dreaptă și mai frumoasă? De aceea am decis ca în acest episod al emisiunii să facem vizibile artistele feministe rome și să aducem în discuție modalitatea prin care arta dă glas luptelor, părerilor și viziunilor lor despre lume.
❓Poate exista o revoluție romă fără contribuția femeilor din comunitate?
❓Sunt femeile principalele promotoare ale unui discurs progresist în societățile noastre?
❓Este feminismul suficient reflectat în arta romă?
Vom explora răspunsurile la aceste întrebări precum și modul în care se reflectă feminismul în muzică, teatru, poezie, fashion design alături de invitatele noastre: artistele Nicoleta Ghiță, Oana Rusu și Bety Pisică.
Și fiindcă ne dorim ca atmosfera acestei emisiuni să fie una de sărbătoare, ne-am hotărât ca seara să fie una de artă performativă feministă. Veți avea, astfel, posibilitatea să urmăriți și performance-uri live: Nico ne va (în)cânta cu momente de trap cu mesaj feminist, Zita, Mihaela și Oana ne vor recita poezii scrise de autoare rome, iar Bety ne va inspira cu propriile sale poezii cu efect terapeutic.
Te așteptăm alături de noi să explorăm de ce în avangarda revoluției rome se află femeile și cum arta e una din armele principale ale feminismului rom.

𝗡𝗶𝗰𝗼𝗹𝗲𝘁𝗮 𝗚𝗵𝗶𝘁̦𝗮̆ este actriță și cântăreață. Transmite mesaje prin muzică și teatru și încearcă să-i motiveze pe cei care cred că „doar atât le-a oferit viața”. Din 2015 face parte din trupa Playhood, un grup de artiști adolescenți din cartierul Ferentari, care combină educația cu artele performative. Din 2018 până în prezent a participat în mai multe programe afiliate Erasmus+ și e peer-trainer în cadrul proiectului „(Roma) heroes in Theater Education and Everyday Life”. De când este parte din Giuvlipen, a jucat în „Romacen – Vremea Vrăjitoarei” și în „Sexodrom”.
𝗢𝗮𝗻𝗮 𝗥𝘂𝘀𝘂 a absolvit Universitatea de Arte Teatrale din Târgu Mureș, secția Actorie. A debutat la Teatrul de Stat din Oradea, iar din 2008 este actriță a Teatrului Național de Opereta și Muzical Ion Dacian din București. În decursul carierei sale a colaborat cu regizori de renume. În 2011 primește premiul pentru promovarea culturii rome la Gala de Excelență a Romilor, în 2012 primește premiul pentru cea mai buna actriță de music-hall la Gala Femeilor Rome, iar în 2019 primește din partea Guvernului României o Distincție de Înaltă Apreciere în cadrul ceremoniei „Trecut, prezent, viitor” pentru performanța sa artistică și promovarea culturii rome.
𝗕𝗲𝘁𝘆 𝗣𝗶𝘀𝗶𝗰𝗮̆ este o artistă interdisciplinară, în prezent studentă în anul al III-lea la Facultatea de Muzică și Teatru din Timișoara. Pasionată de poezie, teatru și sunet, cariera sa artistică a început în adolescență, prin colaborarea cu Teatrul Independent Basca din Timișoara, alături de care a jucat în spectacole în țară și în străinătate. În 2019 a făcut parte din echipa care a scris scenariului piesei Sexodrom a companiei de teatru rom Giuvlipen. În ultimii ani a început să experimenteze cu sunetul și producția de muzică pe cont propriu. În 2020 a participat la prima ediție a Rezidența21, dedicată producției de muzică experimentală și a programului de rezidențe de creație Queer in Solitude.


Unul dintre discursurile prea des întâlnite în societatea românească (și nu numai) este acela care leagă drepturile romilor de nivelul lor de educație. Respectiv faptul că romii ar trebui să aibă drepturi doar atunci când se educă. Această perspectivă este născută din percepția dezumanizantă despre noi, romii, ca entități sortite eșecului și e bine internalizată în mentalul colectiv. Ea determină omiterea completă a realității în care cauzalitatea este, de fapt inversă: din cauza atitudinii rasiste care se perpetuează de secole, romilor li se refuză accesul la un proces educațional de calitate. 𝑆𝑜𝑐𝑖𝑒𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑝𝑟𝑒𝑓𝑒𝑟𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑒 𝑖̂𝑛𝑣𝑖𝑛𝑜𝑣𝑎̆𝑡̦𝑒𝑎𝑠𝑐𝑎̆ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑙𝑖𝑝𝑠𝑎 𝑎𝑐𝑐𝑒𝑠𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑙𝑎 𝑒𝑑𝑢𝑐𝑎𝑡̦𝑖𝑒 𝑖̂𝑛 𝑙𝑜𝑐 𝑠𝑎̆ 𝑟𝑒𝑐𝑢𝑛𝑜𝑎𝑠𝑐𝑎̆ 𝑐𝑎̆ 𝑝𝑟𝑜𝑏𝑙𝑒𝑚𝑎 𝑎𝑝𝑎𝑟𝑡̦𝑖𝑛𝑒 𝑠𝑖𝑠𝑡𝑒𝑚𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑏𝑎𝑧𝑎𝑡 𝑝𝑒 𝑖𝑛𝑒𝑔𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑠̦𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢𝑙 𝑒𝑑𝑢𝑐𝑎𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑅𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑢𝑛𝑢𝑙 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑖𝑠𝑐𝑟𝑖𝑚𝑖𝑛𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑠𝑒𝑔𝑟𝑒𝑔𝑎̆ 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖 𝑟𝑜𝑚𝑖.
Trăim într-o societate neoliberală, care promovează falsa idee cum că cei care au succes sunt cei care merită, în timp ce aceia care nu sunt de succes trebuie învinovățiți pentru eșec. În presă ni se prezintă mereu ”romul de excepție” care a reușit să se educe, o figură senzațională care perpetuează o percepție rasistă asupra dreptului copiilor romi la educație. Sub această narativă se construiește și o perspectivă problematică asupra educației. Perspectivă pe care noi o vom analiza în următorul episod al emisiunii noastre.
❓Cine este responsabil pentru lipsa de resurse educaționale?
❓Cum facem mai evidentă relația dintre rasism și lipsa accesului în școli pentru copiii romi?
❓Cum adresăm nevoia unei educații antirasiste și responsabilitatea neromilor de a se educa în acest sens?
❓De ce au, de fapt, nevoie copiii romi și cum putem regândi sistemul de învățământ pentru a adresa aceste lipsuri?
Am invitat alături de noi în explorarea acestui subiect cu miză mare două persoane care au experimentat sistemul din interiorul său și l-au văzut prin mai multe lentile. 𝗜𝗼𝗻𝗲𝗹𝗮 𝗣𝗮̆𝗱𝘂𝗿𝗲 și 𝗦𝘁𝗲𝗹𝘂𝘁̦𝗮 𝗦𝗹𝗮𝘁𝗲 sunt profesoare, ambele de etnie romă. S-au lovit de problemele din sistemul de învățământ și lucrează activ și constant la a găsi alternative care să îmbunătățească procesul educațional și să-l facă mult mai accesibil pentru elevii romi. Împreună cu ele vom face un exercițiu de imaginație și vom discuta despre 𝑐𝑢𝑚 𝑎𝑟 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑟𝑎𝑡𝑒 𝑢𝑛 𝑠𝑖𝑠𝑡𝑒𝑚 𝑒𝑑𝑢𝑐𝑎𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 𝑟𝑒𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎𝑡, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑒 𝑑𝑎̆ 𝑎𝑐𝑐𝑒𝑠 𝑒𝑙𝑒𝑣𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑙𝑎 𝑖𝑛𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎𝑡̦𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑐𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑖𝑠𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒 𝑟𝑜𝑚𝑎̆, 𝑎𝑡𝑎̂𝑡 𝑑𝑒 𝑛𝑒𝑐𝑒𝑠𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑜 𝑑𝑒𝑧𝑣𝑜𝑙𝑡𝑎𝑟𝑒 𝑖𝑑𝑒𝑛𝑡𝑖𝑡𝑎𝑟𝑎̆ 𝑎𝑠𝑢𝑚𝑎𝑡𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑠𝑎̆𝑛𝑎̆𝑡𝑜𝑎𝑠𝑎̆.

𝗜𝗼𝗻𝗲𝗹𝗮 𝗣𝗮̆𝗱𝘂𝗿𝗲 este absolventă a programului de master Managementul și Evaluarea Organizațiilor și Programelor Educaționale din cadrul Universității București, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației. În prezent, este doctorandă la I.N.A.L.C.O. si membră a C.N.R.S. Paris. Experiența sa profesională în domeniul educației are la bază doi piloni principali – instructor educațional în Clubul de Educație Alternativă din Ferentari (3 ani) și profesor de limba franceză în Paris (3 ani). In prezent, Ionela lucrează la demararea unui proiect educațional în satul Vizurești, Dâmbovița, proiect prin care își propune să ofere un cadru de dezvoltare personală și educațională copiilor dar și adulților.
𝗦𝘁𝗲𝗹𝘂𝘁̦𝗮 𝗦𝗹𝗮𝘁𝗲 a fost profesoară de limba romani până în anul 2019, iar în prezent este consilier artistic la Centrul Național de Cultură a Romilor- Romano Kher. Pe parcursul celor 11 ani de carieră didactică a îndrumat și mentorat elevii și elevele din județul Giurgiu, acolo unde și-a desfășurat activitatea de profesoară de limba romani. Munca sa de profesoară nu s-a oprit doar la catedră, ea implicându-se în diferite activități de prevenirea abandonului școlar în rândul elevelor rome, în activități de prevenire a căsătoriilor timpurii în comunitățile de romi. Alături de Asociația E-Romnja a derulat diferite activități de dezvoltare comunitară și împuternicire a femeilor rome la nivel comunitar. În paralel cu toate aceste activități de apărare și promovare a drepturilor copiilor si femeilor rome, desfășoară și activități culturale și educaționale la locul de muncă actual, CNCR-RK. Aici a coordonat realizarea a două dicționare de limba romani și diferite alte produse culturale. În restul timpului cochetează cu poezia, în anul 2018 a câștigat premiul I la secțiunea poezie în limba romani în cadrul Concursului de Creație Literară organizat de revista Romano Vak în parteneriat cu CNCR-RK.


Pentru acest ultim episod din primul sezon al emisiunii am decis să creăm un spațiu în care să împărtășim o serie de experiențe personale. Așadar în episodul cu numărul (magic) 7, moderatoarele, Zita și Mihaela, alături de invitatele ediției – Antonella și Maria – vor purta o conversație în care își vor prezenta experiențele personale și profesionale avute de-a lungul timpului în cadrul mișcărilor din care au făcut parte.
Numitorul comun al acestei discuții va fi 𝗻𝗲𝘃𝗼𝗶𝗮 𝗮𝗰𝘂𝘁𝗮̆ 𝗮 𝘂𝗻𝗲𝗶 𝗿𝗲𝗳𝗼𝗿𝗺𝗮̆𝗿𝗶 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘀𝗮̆ 𝘁𝗿𝗮𝘃𝗲𝗿𝘀𝗲𝘇𝗲 𝗮𝘁𝗮̂𝘁 𝗺𝗶𝘀̦𝗰𝗮̆𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗿𝗼𝗺𝗲 𝗰𝗮̂𝘁 𝘀̦𝗶 𝗽𝗲 𝗰𝗲𝗹𝗲 𝗳𝗲𝗺𝗶𝗻𝗶𝘀𝘁𝗲, 𝗮𝘁𝗮̂𝘁 𝗹𝗮 𝗻𝗶𝘃𝗲𝗹 𝗹𝗼𝗰𝗮𝗹, 𝗻𝗮𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹, 𝗰𝗮̂𝘁 𝘀̦𝗶 𝗲𝘂𝗿𝗼𝗽𝗲𝗮𝗻. Vom schimba idei despre cum se poate reforma o mișcare care să funcționeze după principii feministe antirasiste asumate în condițiile în care, momentan, vocile femeilor rome sunt de multe ori reduse la tăcere.
Anul acesta, am celebrat, cu multă bucurie, 50 de ani de la Primul Congres Mondial Rom și totodată, de la nașterea unei mișcări sociale rome. Însă e important să conștientizăm reflecții atât de importante precum cea a feministei rome Angela Kocze: „𝘐𝘴𝘵𝘰𝘳𝘪𝘢 𝘢𝘤𝘵𝘪𝘷𝘪𝘴𝘮𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘱𝘰𝘭𝘪𝘵𝘪𝘤 𝘳𝘰𝘮𝘢𝘯𝘪 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘱𝘰𝘷𝘦𝘴𝘵𝘪𝘵𝘢̆ 𝘪̂𝘯 𝘮𝘰𝘥 𝘵𝘳𝘢𝘥𝘪𝘵̦𝘪𝘰𝘯𝘢𝘭 𝘥𝘪𝘯𝘵𝘳-𝘰 𝘱𝘦𝘳𝘴𝘱𝘦𝘤𝘵𝘪𝘷𝘢̆ 𝘩𝘦𝘵𝘦𝘳𝘰𝘴𝘦𝘹𝘶𝘢𝘭𝘢̆, 𝘮𝘢𝘴𝘤𝘶𝘭𝘪𝘯𝘢̆, 𝘪̂𝘯 𝘵𝘪𝘮𝘱 𝘤𝘦 𝘳𝘦𝘢𝘭𝘪𝘻𝘢̆𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘧𝘦𝘮𝘦𝘪𝘭𝘰𝘳 𝘴̦𝘪 𝘢𝘭𝘦 𝘱𝘦𝘳𝘴𝘰𝘢𝘯𝘦𝘭𝘰𝘳 𝘥𝘦 𝘥𝘪𝘧𝘦𝘳𝘪𝘵𝘦 𝘴𝘦𝘹𝘶𝘢𝘭𝘪𝘵𝘢̆𝘵̦𝘪, 𝘥𝘦𝘷𝘪𝘯 𝘰 𝘤𝘩𝘦𝘴𝘵𝘪𝘶𝘯𝘦 𝘥𝘦𝘴𝘵𝘶𝘭 𝘥𝘦 𝘥𝘪𝘮𝘪𝘯𝘶𝘢𝘵𝘢̆, 𝘴𝘢𝘶 𝘤𝘩𝘪𝘢𝘳 𝘪𝘯𝘷𝘪𝘻𝘪𝘣𝘪𝘭𝘢̆”.
În continuarea acestor idei, invitata noastră, Maria Dumitru, observă: „𝘊𝘩𝘪𝘢𝘳 𝘥𝘢𝘤𝘢̆ 𝘪̂𝘯 𝘶𝘭𝘵𝘪𝘮𝘦𝘭𝘦 𝘥𝘦𝘤𝘦𝘯𝘪𝘪, 𝘱𝘳𝘰𝘣𝘭𝘦𝘮𝘦𝘭𝘦/𝘦𝘹𝘱𝘦𝘳𝘪𝘦𝘯𝘵̦𝘦𝘭𝘦 𝘧𝘦𝘮𝘦𝘪𝘭𝘰𝘳 𝘳𝘰𝘮𝘦 𝘴𝘢𝘶 𝘢𝘭𝘦 𝘤𝘰𝘮𝘶𝘯𝘪𝘵𝘢̆𝘵̦𝘪𝘪 𝘓𝘎𝘛𝘉𝘘𝘐+ 𝘢𝘶 𝘪𝘦𝘴̦𝘪𝘵 𝘭𝘢 𝘭𝘶𝘮𝘪𝘯𝘢̆, 𝘧𝘦𝘮𝘦𝘪𝘭𝘦 𝘳𝘰𝘮𝘦 𝘪̂𝘯𝘤𝘢̆ 𝘴𝘦 𝘭𝘶𝘱𝘵𝘢̆ 𝘴𝘢̆ 𝘰𝘣𝘵̦𝘪𝘯𝘢̆ 𝘰 𝘷𝘰𝘤𝘦 𝘴̦𝘪 𝘶𝘯 𝘭𝘰𝘤 𝘦𝘨𝘢𝘭𝘦 𝘤𝘶 𝘤𝘦𝘭𝘦 𝘢𝘭𝘦 𝘣𝘢̆𝘳𝘣𝘢𝘵̦𝘪𝘭𝘰𝘳 𝘳𝘰𝘮𝘪 𝘪̂𝘯 𝘭𝘶𝘱𝘵𝘢 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘢𝘯𝘵𝘪𝘳𝘢𝘴𝘪𝘴𝘮 𝘴̦𝘪 𝘥𝘳𝘦𝘱𝘵𝘶𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘳𝘰𝘮𝘪𝘭𝘰𝘳.
𝘌𝘴𝘵𝘦 𝘪𝘮𝘱𝘰𝘴𝘪𝘣𝘪𝘭 𝘴𝘢 𝘯𝘶 𝘰𝘣𝘴𝘦𝘳𝘷 𝘤𝘶𝘮 𝘤𝘰𝘯𝘵𝘳𝘪𝘣𝘶𝘵̦𝘪𝘪𝘭𝘦 𝘧𝘦𝘮𝘦𝘪𝘭𝘰𝘳 𝘳𝘰𝘮𝘦 𝘭𝘪𝘱𝘴𝘦𝘴𝘤 𝘴̦𝘪 𝘤𝘰𝘯𝘴𝘪𝘥𝘦𝘳 𝘤𝘢 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘢𝘣𝘴𝘰𝘭𝘶𝘵 𝘯𝘦𝘤𝘦𝘴𝘢𝘳 𝘴𝘢̆ 𝘰𝘧𝘦𝘳𝘪𝘮 𝘶𝘯 𝘵𝘳𝘪𝘣𝘶𝘵 𝘴̦𝘪 𝘳𝘦𝘤𝘶𝘯𝘰𝘢𝘴̦𝘵𝘦𝘳𝘦 𝘧𝘦𝘮𝘦𝘪𝘭𝘰𝘳 𝘳𝘰𝘮𝘦 𝘥𝘪𝘯 𝘌𝘶𝘳𝘰𝘱𝘢 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘢𝘶 𝘮𝘶𝘯𝘤𝘪𝘵 𝘴̦𝘪 𝘥𝘦𝘱𝘶𝘴 𝘦𝘧𝘰𝘳𝘵𝘶𝘳𝘪 𝘪̂𝘯 𝘭𝘶𝘱𝘵𝘢 𝘭𝘰𝘳 𝘢𝘯𝘵𝘪𝘳𝘢𝘴𝘪𝘴𝘵𝘢̆, 𝘵𝘰𝘤𝘮𝘢𝘪 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘤𝘢̆ 𝘳𝘦𝘤𝘶𝘯𝘰𝘢𝘴̦𝘵𝘦𝘳𝘦𝘢 𝘭𝘰𝘳 𝘪𝘴𝘵𝘰𝘳𝘪𝘤𝘢̆ 𝘪̂𝘯𝘤𝘢̆ 𝘪̂𝘯𝘵𝘢̂𝘳𝘻𝘪𝘦 𝘴𝘢̆ 𝘢𝘱𝘢𝘳𝘢̆, 𝘴𝘢𝘶 𝘯𝘶 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘢𝘵𝘢̂𝘵 𝘥𝘦 𝘷𝘪𝘻𝘪𝘣𝘪𝘭𝘢̆ 𝘤𝘢 𝘪̂𝘯 𝘤𝘢𝘻𝘶𝘭 𝘣𝘢̆𝘳𝘣𝘢𝘵̦𝘪𝘭𝘰𝘳 𝘳𝘰𝘮𝘪 𝘢𝘤𝘵𝘪𝘷𝘪𝘴̦𝘵𝘪.”
❓𝗖𝗲 𝗶̂𝗻𝘀𝗲𝗮𝗺𝗻𝗮̆ 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝘀𝗲𝗰𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲 𝘀̦𝗶 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗮𝘀𝗽𝗲𝗰𝘁𝗲𝗹𝗲 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗲𝗳𝗶𝗻𝗲𝘀𝗰 𝗼 𝗺𝗶𝘀̦𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘀𝗼𝗰𝗶𝗮𝗹𝗮̆ 𝗰𝘂 𝗮𝗱𝗲𝘃𝗮̆𝗿𝗮𝘁 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗿𝘀𝗲𝗰𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗮̆?
❓𝗦𝗲 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗱𝘂𝗰𝗲 𝗼 𝗿𝗲𝗳𝗼𝗿𝗺𝗮𝗿𝗲 𝘀𝗮𝘂 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗻𝗲𝘃𝗼𝗶𝗲 𝗱𝗲 𝗼 𝗺𝗶𝘀̦𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗻𝗼𝘂𝗮̆ 𝗰𝘂 𝗽𝗿𝗶𝗻𝗰𝗶𝗽𝗶𝗶 (𝗺𝗮𝗶) 𝘀𝗮̆𝗻𝗮̆𝘁𝗼𝗮𝘀𝗲?
Cum Revoluția a început întotdeauna cu o femeie transgender curajoasă, am invitat-o alături de noi, pentru a explora o serie de răspunsuri, pe Antonella Lerca – „una dintre cele mai puternice și mai complexe voci ale activismului românesc” (așa cum o numește Oana Uioreanu în prefața cărții Sex work is work, o poveste transgen a cărei autoare este Antonella). Alături de ea și de Maria Dumitru – specialistă în studii de gen și cercetătoare în cadrul World Bank Romania – vom arunca o privire asupra mișcărilor rome și a celor feministe din România și din Europa pentru a vedea de ce au ca numitor comun faptul că femeile rome rămân invizibile.
𝗔𝗻𝘁𝗼𝗻𝗲𝗹𝗹𝗮 𝗟𝗲𝗿𝗰𝗮 𝗗𝘂𝗱𝗮 este o femeie transgender, romă și lucrătoare sexuală născută în Iași. A locuit în Italia timp de 10 ani, unde a practicat munca sexuală stradală și unde s-a implicat pentru prima dată în activismul LGBTQ+ local. Luptând pentru feminism intersecțional și inclusiv, a participat la peste 20 de conferințe naționale și internaționale, a înființat prima organizație care luptă pentru drepturile lucrătoarelor și lucrătorilor sexuali din România – organizația SWC (Sex Work Call) și este prima femeie transgender care a candidat pentru o funcție publică, la alegerile locale din București. Antonella a fost, de asemenea, membră în Consiliul Director MozaiQ – una dintre principalele organizații comunitare care se adresează persoanelor LGBTQ+ din România.
𝗠𝗮𝗿𝗶𝗮 𝗗𝘂𝗺𝗶𝘁𝗿𝘂 provine dintr-o familie de rudari din sudul României și a studiat „Comunicare și Relații Publice” la Facultatea de Litere din cadrul Universității din Craiova. Ulterior și-a continuat studiile și în străinătate, în Programul de studii Rome, urmând apoi un master in Studii de Gen la Universitatea Centrală Europeană. Încă din adolescență s-a implicat în activități și muncă de voluntariat. A participat într-o serie de programe Erasmus în Turcia și în Norvegia – unde a lucrat inclusiv în cadrul unor proiecte pentru migranți, printre care inclusiv femei rome fără adăpost. După ce a lucrat în Marea Britanie prin programul Work&Travel, s-a întors în România și în prezent, lucrează în cadrul filialei de aici a organizației World Bank, fiind responsabilă de proiecte de incluziune și egalitate de gen. Printre ariile sale de interes se numără feminismul rom, migrația, discriminarea și problemele de gen.

Mesajul cu care sperăm să vă lăsăm după acest ultim episod al primului sezon este: 𝗔 𝘃𝗲𝗻𝗶𝘁 𝘁𝗶𝗺𝗽𝘂𝗹 𝘀𝗮̆ 𝗿𝗲𝗳𝗼𝗿𝗺𝗮̆𝗺 𝗺𝗶𝘀̦𝗰𝗮̆𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗱𝗶𝗻 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗳𝗮𝗰𝗲𝗺 𝗽𝗮𝗿𝘁𝗲 𝘀̦𝗶 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗻𝘂 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝘂𝗻 𝘀𝗽𝗮𝘁̦𝗶𝘂 𝗱𝗲 𝘀𝗶𝗴𝘂𝗿𝗮𝗻𝘁̦𝗮̆ 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗻𝗼𝗶, 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗮̆ 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗱𝗼𝗺𝗶𝗻𝗮𝘁𝗲 𝗱𝗲 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗽𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃𝗲 𝗮𝗹𝗯𝗲 𝘀̦𝗶 𝗺𝗮𝗰𝗵𝗶𝘀𝘁𝗲.
Și ne vom întoarce cu sezonul 2, tocmai din aceste motive!

Te aven godiale saste veste, Romale!

Shopping Basket
Abonează-te la newsletter-ul nostru
Află primul/a despre următoarele spectacole și ce proiecte mai pregătim!
Noi vă respectăm confidențialitatea.
RO