JAKHALIPEN

În perioada 23 – 25 noiembrie am realizat cu sprijinul Open Society Foundation, Roma Initiatives
Office, la Macaz – Bar Teatru Coop., un workshop pentru jurnaliști, pe tema evacuărilor și rolul
acestora în redarea subiectului în presă. Au participat jurnaliști de la mai multe publicaţii
independente și din presa mainstream: Diana Meseșan, jurnalistă independentă, Diana Oncioiu
– dela0, Florinela Iosip – Adevărul, Ionuţ Dulămiţă – Scena9, Ionuţ Sociu, jurnalist independent,
Oana Dorobanţu – brrlog, Oana Moisil – Casa Jurnalistului, Zita Mureșan, gazda emisiunii ”Și eu
m-am născut în România”, Naţional TV. Din comunităţi evacuate, i-am avut invitaţi pe: Nicoleta
Vișan, Nelu Vișan, Adriana Felicia Diaconu, Timotei Georgescu, din comunitatea evacuată de pe
strada Vulturilor 50 și Claudia Moldoveanu și Gabriela Dumitru, din comunitatea de persoane
evacuate din cartierul Rahova-Uranus. Coordonatoarele seminarului au fost Mihaela Drăgan,
președinta Asociaţiei Actorilor Romi și co-fondatoarea Giuvlipen și Veda Popovici, artistă și
activistă, membră a Frontului Comun pentru Dreptul la Locuire și parte a cooperativei Macaz.

Cele trei zile de workshop sunt parte a proiectului JAKHALIPEN, ca prim modul al acestuia.
În cea de-a doua parte a proiectului, regizoarea Leonore Kaspar împreună cu LUFT Film
Production vor realiza un scurt metraj, al cărui scenariu va fi definitivat în urma dialogului cu
membrii comunităţilor de evacuaţi și jurnaliștii invitaţi la workshop. Personajele principale ale
filmului sunt jucate de Nicoleta Vișan și actriţa Mihaela Drăgan.

ZIUA 1 – MIȘCAREA PENTRU JUSTIŢIE LOCATIVĂ ȘI CONTRIBUŢIA PRESEI

Prima zi de workshop a început cu o scurtă introducere, după care s-au trasat obiectivele
atelierului: rolul media în reprezentarea evacuărilor: mass-media și media alternativă. Cum
putem înţelege mai bine perspectiva jurnalistică și ce se poate schimba în bine? Poate avea
presa o contribuţie importantă în susţinerea unei mișcări sociale? Poate fi presa aliată a mișcării
anti-evacuări?

Mișcarea pentru justiţie locativă a FCDL – înfiinţat în 2013 de la experienţa evacuărilor din
Rahova-Uranus – a pornit de la premisa că evacuările nu reprezintă ceva excepţional, nu sunt
doar niște elemente izolate, punctuale, ci sunt parte dintr-un fenomen mai structurat, care
reflectă aspecte mai adânci ale societăţii. Activitatea mișcărilor pentru justiţie locativă este una
de organizare comunitară, o încercare de ”reţelizare” a oamenilor ce sunt victime ale
evacuărilor. Cazurile punctuale sunt efecte structurale ce ţin de sărăcie, rasism și o activitate
defectuoasă a instituţiilor statului. Accentul este pus pe mobilizare și auto-reprezentare politică.
FCDL face parte dintr-o structură europeană pentru susţinerea dreptului la locuire, ”Coalition for
the Right to Housing and to the city” din care mai fac parte încă 35 de organizaţii non-afiliate
politic și care nu fac parte din structura organizaţiilor non-guvernamentale.

Am discutat apoi împreună cu membri ai taberei de evacuaţi de pe Vulturilor 50, moduri în care
s-a organizat comunitatea și ce tactici au abordat pentru a li se face dreptate, mai mult de doi
ani, cât au rezistat în tabăra de protest. Nicoleta Vișan ne-a vorbit despre Jurnalul de pe Vulturilor, unde a consemnat viaţa de zi cu zi fără locuinţă, în barăcile improvizate din faţa
imobilelor de unde au fost evacuaţi și modul cum reprezentanţii mass-mediei au redat în presă
acest eveniment.

Împreună cu reprezentantele comunităţii de evacuaţi din Rahova-Uranus, Gabriela Dumitru și
Claudia Moldoveanu, am discutat despre impactul pe care l-a avut reprezentarea prin teatru a
problemelor generate de evacuările abuzive făcute de autorităţi. Spectacolul ”La Harneală”,
realizat de Mihaela Drăgan împreună cu persoanele evacuate și copiii acestora, disecă pas cu
pas procesul de pierdere a locuinţei și afacerea profitabilă a distrugerii unei comunităţi. Zona
Rahova-Uranus a fost vizitată de dezvoltatori imobiliari datorită amplasării sale centrale.
Evacuaţii sunt prinși în procesul de ”curăţire” de săraci și romi a centrelor orașelor, așa numitul
fenomen de gentrificare. Ei se solidarizează și protestează pentru a-și face disperarea auzită de
cei care au obligaţia să respecte dreptul la locuire și viaţă decentă, indiferent de etnie sau statut
social.

Cum au fost redate în presă aceste evenimente? Ce impact a avut asupra opiniei publice
maniera jurnalistică aleasă de presa vremii? Cum prezinţi un caz/ o poveste despre evacuări
astfel încât să ajungi la cât mai mulţi oameni? Cum eviţi exploatarea unui subiect în detrimentul
unei documentări și informări corecte a publicului? Cum ”împachetăm” subiectul astfel încât să
fie redat corect și să nu vulnerabilizeze și mai mult vieţile persoanelor care deja sunt într-o
situaţie foarte precară?

ZIUA 2 – STEREOTIPURI PROIECTATE ÎN MEDIA ASUPRA EVACUAŢILOR

Am început ziua a doua de seminar cu trasarea contextului istoric al evacuărilor locale. Departe
de a fi o întâmplare sau un ”nenoroc”, evacuările sunt parte a unui proces istoric, de
continuitate a politicilor rasiste ale regimului socialist. Muncitorii de la ”baza” inteprinderilor,
mulţi din comunitatea romă, precară social, au fost repartizaţi în casele și vilele vechi, care erau
privite de regimul comunist ca fiind inferioare celor proaspăt construite, unde au fost repartizaţi
muncitorii din păturile de mai sus ale fabricilor. Distribuirea merge astfel, mână în mână cu
rasismul instituţionalizat. Statul nu investește în aceste locuinţe, ele sunt și mai greu de
întreţinut, cartierele de romi rămân astfel în precaritate. După 1989, prin Legea 85/ 1992 (care a
facilitat privatizarea în masă a locuinţelor), prin Legea 112/ 1995 (care a adus măsuri reparatorii
pentru foștii proprietari de locuinţe dinainte de perioada comunistă), prin Legea 10/ 2001 –
Legea Retrocedărilor, comunităţile sărace au fost precarizate cu atât mai mult. Evacuarea este
un proces traumatizant, care absoarbe toată energia și resursele emoţionale, încât devine de
cele mai multe ori foarte greu să te lupţi cu sistemul, ca persoană evacuată.

Stereotipurile proiectate în media asupra evacuaţilor întreţin un discurs discriminatoriu la
adresa persoanelor sărace și ajută la instituţionalizarea rasismului. Am încercat să clarificăm
clișeele redate în presă despre subiectul evacuărilor și am făcut o critică a abordărilor comune în
practica jurnalistică. Invitaţii din comunităţile evacuate ne-au povestit despre stereotipurile care
se proiectează în media asupra lor și cum le este afectată organizarea și viaţa în societate, de stereotipurile din media. Am analizat apoi împreună, în mod aprofundat, câteva materiale
media locale despre evacuări.

CRITICA ARGUMENTULUI ”ILEGALITĂŢII”, AL LOCUIRII ABUZIVE

Statul a avut un rol principal în marginalizarea și precarizarea comunităţilor sărace și tot el a
generat situaţia evacuările și retrocedările. Ilegalitatea în contextul evacuărilor nu înseamnă
criminalitate, cum poate fi interpretat și cum adesea chiar este interpretat. În loc de ”ilegal” este
de preferat să se folosească expresia ”fără forme/ documente”.

ABORDAREA CARITABILĂ

Caritatea omoară mișcarea socială. Evacuaţii devin victime, sunt infantilizaţi, nu le sunt
recunoscute nevoile reale. Când în presă și în new-media se pune accentul pe sensibilizarea
opiniei publice prin sublinierea situaţiei copiiilor persoanelor evacuate care rămân în stradă, li se
face de fapt un mare deserviciu, pentru că, pe lângă pierderea locuinţei și a demnităţii sociale,
aceștia pot pierde și copiii – dacă se sesizează organizaţiile pentru Protecţia Copilului.

NERECUNOAȘTEREA ACŢIUNII PROTESTATARE

Taberele de evacuaţi sunt totodată și tabere de organizare și protest. Explorarea unor forme de
protest tipice, tactici și strategii, stau la baza unei acţiuni organizate pentru recâștigarea
dreptului la locuire. Înţelegerea semnificaţiei ”refuzului” așa –ziselor ”soluţii” din partea statului,
care nu oferă o alternativă viabilă persoanelor evacuate, reprezintă de asemenea, o clarificare a
modului cum funcţionează o acţiune protestatară pentru justiţie locativă.

EXCEPŢIONALITATEA: ”EVACUAŢII SUNT DE VINĂ” ÎNTR-UN FEL SAU ALTUL

Când dintr-un articol sau reportaj nu reies contextul istoric, social și politic prin care oamenii au
ajuns în stradă și vina este atribuită indivizilor și nu instituţiilor care nu-și fac treaba sau nu este
evidenţiat aspectul structural al rasismului și discriminării, există riscul să pară că
responsabilitatea este de natură personală, privată, și că măsurile trebuie luate la nivel
individual.

ARGUMENTUL CULTURAL

Argumentul ”Așa le e cultura” antrenează o serie de stereotipuri legate de cultura romă și
despre sărăcie, acestea mergând deseori mână în mână.

EROIZAREA

Reprezintă o tehnică senzaţionalistă de prezentare jurnalistică a poveștilor ”de succes” ale
persoanelor ce provin din medii defavorizate. Ele devin ”eroi” și ”eroine” ale unui sistem
nedrept, însă emfaza cade pe puterea acestora de a se ridica, nu pe nedreptatea sistemului.
Astfel, se crează o antagonie între cei puternici, care reușesc prin forţele proprii să iasă din
sărăcie și precaritate și cei care rămân în mediile defavorizate. Vina, în loc să revină corupţiei
sistemului, revine victimelor acestuia, a căror precaritate se adâncește.

ZIUA 3: MANIFEST PENTRU LOCUIRE

S-au prezentat scene din scenariul scurt-metrajului ”Deochiul”, scris de Mihaela Drăgan în urma
discuţiilor din zilele anterioare ale workshopului, prin metoda teatrului forum (este o formă de
teatru ce dă posibilitatea la interacţiune și dezbatere, însă este și un instrument de intervenţie
socială), la care au participat și jurnaliștii invitaţi și invitaţii din comunităţile de persoane
evacuate. În urma atelierelor realizate cu jurnaliștii și restul invitaţilor, s-a rescris o parte din
scenariu, care va fi folosit la realizarea scurt-metrajului, în zilele de filmare ce vor urma.

În urma atelierelor, s-a început schiţarea ghidului ”Cum poate reprezenta presa evacuările
pentru a sprijini mișcarea de justiţie socială?”, care se vrea să devină un punct de pornire pentru
o mai ”corectă” raportare deontologică a jurnaliștilor interesaţi de subiectul evacuărilor.

RO
EN RO