CORP URBAN

Pentru unele, corpul este propria identitate, pentru altele, corpul este un
vehicul. Pentru unele, corpul este cel ce ne aduce la un numitor comun, pentru
altele, corpul este tocmai ceea ce ne diferenţiază. Despre relaţia dintre o
femeie şi corpul ei se vorbeşte ȋncă foarte puţin, deși reprezentările sale sunt
peste tot în jurul nostru. Relația dintre femeie și corpul său este un subiect,
cu atât mai tabu, cu cât coborâm anatomic mai jos şi sute de ani de practică a
tăcerii consimţite l-au transformat ȋntr-un fel de teren minat.  Relația pe care
femeile rome o au cu corpul lor și modul în care acest lucru se reflectă în
spațiul personal, al comunității sau al societății în general reprezintă un
subiect ce este cu atât mai tabuizat, astfel că în spațiul cultural nu avem
nicio reprezentare culturală a acesteia.

„Corp Urban” ficţionalizează poveştile a patru femei de etnie romă şi
investighează relaţia dintre acestea şi propriul corp, printr-o lentilă
personală, dar şi ȋn context social: corpul ca mijloc de producţie, corpul ca
proprietate, corpul ca un leagăn al maternităţii; corpul sănătos, corpul bolnav,
corpul ruşinos, corpul fizic ca oglindă a vieţii sociale şi ca unică posesie
personală.Facem o incursiune ȋn universul marginalilor, explorând zonele gri ale
moralei şi ale societăţii şi deschidem spre dezbatere subiectul controversat al
drepturilor sexuale şi reproductive, ȋntr-un spectacol muzical, tandru, asumat
şi curajos, despre corp, sexualitate, supravieţuire şi identitate, ȋn România
secolulului 21.

Echipa artistică:

Distribuția: Mihaela Drăgan, Zita Moldovan
Muzica: Ardeja Fraga
Text și regie: Catinca Drăgănescu
Mișcare scenică: Paula Dunker

MEDIA

Dilema Veche – Corpuri care nu
Observator Cultural – Negreșitul corp urban al femeilor